Centrarea pe student şi preocuparea pentru calitate – cele mai importante tendinţe în învăţămîntul superior european
European University Association a realizat un raport care analizează natura şi măsura în care s–au aplicat reforemele Bologna şi modul în care aceasta afectează dezvoltarea instituţională. Raportul a fost prezentat la prezentat la Lisabona într-o conferinţă, la care a participat, partea Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” prof.univ.dr. Dumitru Oprea, rectorul instituţiei. De altfel, universitatea a primit, în luna noiembrie, vizita a doi evaluatori din partea EUA, făcînd parte din grupul celor 18 instituţii de învăţământ superior europene care au constituit studii de caz pentru conturarea tendinţelor din acest domeniu (în total, studiul s-a realizat în 908 universităţi europene).
Rezumat:
Cele mai importante tendinţe din instituţiile de învăţământ superior din Europa sînt legate de trecerea spre un învăţămînt centrat pe student şi dezvoltarea mecanismelor interne şi externe de asigurare a calităţii. Îndreptarea spre învţământul centrat pe student este relevată printr-o atenţie mai mare acordată nevoilor de învăţare, de consiliere, de orientare şi de mobilitate ale acestuia, dar şi prin faptul că studentul devine un partener în evaluarea calitativă şi în conturarea propriului traseu academic. În asigurarea calităţii un rol important îl are dialogul cu instituţiile interesate care îi reprezintă pe angajatori, autorităţi publice etc., pentru a determina adaptarea învăţământului superior la cererile societăţii, dezvoltarea unui cadru al calficărilor şi promovarea suplimentului la diplomă şi a schimbărilor din învăţământul superior, pentru ca acestea să fie bine înţelese şi utile pentru mediul de afaceri şi pentru student.
Principalele tendinţe:
- Instituţiile recunosc rolul important în deplasarea spre o Arie Europeană a Învăţământului Superior, care are la bază învăţămîntul centrat pe student şi axat pe probleme (problem based learning).
- Sturctura învăţământului pe trei cicluri este aplicată în peste 80% dintre universităţi, pe viitor urmărindu-se compatibilizarea diferitelor interpretări date la nivel naţional scopului şi naturii acestor trei cicluri.
- În relaţia cu piaţa muncii, încă este nevoie de mai mult efort în ceea ce priveşte adaptarea la schimbările din societate şi din economie (în multe cazuri, este nevoie de schimbarea culturii instituţionale). Trebuie să existe un dialog dinspre angajatori şi alte instituţii interesante (stakeholders) spre universitate pe de o parte, dar şi dinspre universitate spre societate – pentru a explica motivele şi impactul schimbărilor din educaţia superioară.
- Are loc o translare de la învăţămîntul cetrat pe profesor (instituţie), spre învăţămîntul centrat pe student – dar universităţile de-abia realizează cît potenţial au reformele din învăţămîntul superior în acest sens.
- Creditele ECTS sînt aplicate în majoritatea instituţiilor, dar importantă este aplicarea acestora astfel încît să încurajeze mobilitatea, restructurarea curriculei şi flexibilitatea traseului academic.
- În ceea ce priveşte Suplimentul la Diplomă, beneficiile acestuia trebuie explicate angajatorilor, pentru a fi cu adevărat util.
- Cadrul calificărilor rămâne o necunoscută pentru majoritatea instituţiilor
- Serviciile pentru studenţi s-au dezvoltat foarte mult în ultima perioadă, dar în special cele de orientare şi consiliere trebuie evaluate cu mai multă atenţie
- Bologna a fost un cadru benefic pentru problema asigurării şi dezvoltării calităţii în învăţămîntul superior, bazată pe comunicarea între instituţii, agenţii de asigurarea calitţii, instituţii de interes (stakeholders) şi autorităţi publice. Se asigură atît mplicarea studenţilor în activităţile de asigurare a calităţii şi crearea unui procese de calitate internă.
- Mobilitatea este gîndită în mai multe chei: în ţară, între ţări, în cadrul aceloraşi cicluri de învăţămînt şi între cicluri de învăţămînt, între programe de mobilitate organizate şi mobilitate liberă (aceasta din urmă, în creştere în Europa). Este nevoie de eforturi în ceea ce priveşte stimulentele naţionale pentru mobilitate (în opoziţie cu sistemele de finanţare actuale care încurajează instuţiile să păstreze studenţii) şi recunoaşterea studiilor din străinătate.
- Învăţămîntul pe parcursul vieţii este o prioritate pentru numeroase instituţii , însă foarte puţine au o abordare strategică. Raportul relevă faptul că în acest sector ar exista surse de finanţare diversificate şi posibilităţi de cooperare cu parteneri locali.
- În noile ţări europene, se simte nevoia de a susţine mai mult acea parte a comunităţii academice care promovează reforma. Ţările din Sud-Estul Europei percep Bologna ca o şansă de dezvoltare a societăţii. Universităţile trebuie să se dezlipească de cultura managementului la nivel de facultate pentru ca reformele să fie eficiente şi sustenabile.
- Schimbările din învăţământul superior european încep să se facă simţite şi la nivel internaţional, prin creşterea atractivităţii universităţilor europene. Cooperarea inter-europeană rămîne prioritatea la ivel instituţional.
- Cele mai importante provocări sînt: dialogul cu angajatorii, explicarea şi promovarea noilor strcuturi educaţionale pentru că altfel există riscul de a fi înţelese greşit sau privite cu neîncredere de piaţa muncii. Dezvoltarea calităţii, ca bază principală a mobilităţii şi aplicării sistemului ECTS, trebuie să implice atît guvernele (în forme debirocratizate), cît şi angajatorii şi restul instituţiilor interesate.